Definiție pentru ORNAMÉNT în română:

ORNAMÉNT

substantiv neutru

  • 1

    Detaliu sau obiect adăugat la un ansamblu pentru a-l înfrumuseţa; accesoriu, element decorativ folosit în artele plastice, în arhitectură, în tipografie pentru a întregi o compoziţie şi a-i reliefa semnificaţia.

    1. 1.1rar Distincţie, însemn, decoraţie.

  • 2

    Notă sau grup de note muzicale care se adaugă la o melodie, pentru a-i reliefa conturul, pentru a-i împodobi linia melodică; semnul muzical corespunzător.

Origine

Din fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum.