Definiție pentru OTÉL în română:

OTÉL

substantiv neutru

Definiție pentru OŢÉL în română:

OŢÉL

substantiv neutruPlural oţeluri, Plural oţele

  • 1

    Aliaj de fier cu carbon (şi cu alte elemente), folosit pentru rezistenţa, duritatea, tenacitatea şi elasticitatea lui.

  • 2

    La pl. Diverse sorturi de oţel (1); p. ext. obiecte fabricate din acest aliaj.

    1. 2.1La pl. Rar; la pl. Ţinte, cuişoare cu capul lat şi strălucitor.

  • 3

    învechit; la pl. Mecanism de declanşare la puştile şi pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoş, cremene şi amnar; p. ext. puşcă, pistol, armă.

Origine

Din sl.ocĕlŭ.