Definiție pentru PAHÁRNIC în română:

PAHÁRNIC

substantiv masculin

  • 1

    (În Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Titlu dat boierului de la curtea domnilor români care avea grijă de băutura domnului, iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită; boier care avea acest titlu; ceaşnic.

    1. 1.1învechit şi regional Persoană care toarnă băutura în pahare la diferite ocazii.

Origine

Pahar + suf. -nic.