Definiție pentru PAIR în română:

PAIR

substantiv masculin

  • 1

    Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franţa şi în Anglia în Evul Mediu.

    1. 1.1 Membru (pe viaţă) al uneia dintre cele două camere legislative din Franţa între 1815 şi 1848.

  • 2

    1. 2.1 Titlu de nobleţe în Marea Britanie, care conferă dreptul de membru al Camerei Lorzilor.

  • 3

    1. 3.1 Persoană care are (sau avea) unul dintre aceste titluri.

Origine

Din fr. pair.