Definiție pentru PALADÍN în română:

PALADÍN

substantiv masculin

  • 1

    (În Evul Mediu, în Europa Apuseană) Nume dat legendarilor tovarăşi de arme ai lui Carol cel Mare sau ai regelui Arthur; p.ext. cavaler rătăcitor din Evul Mediu, în continuă căutare de aventuri eroice.

    1. 1.1figurat Bărbat voinic, îndrăzneţ, însufleţit de sentimente cavalereşti.

Origine

Din fr. paladin, it. paladino.