Definiție pentru PANŢÍR în română:

PANŢÍR

substantiv masculinPlural panţiri

  • 1

    (În sec. XVIII–XIX, în Moldova, la pl.) Corp de oaste (călare) alcătuit din lefegii, însărcinat cu paza graniţelor, cu transmiterea ştirilor şi cu îndeplinirea unor porunci, hotărâri ale autorităţilor; p. gener. (pop.) ostaş.

Origine

Din pol.pancerz, sb.pancir.

Utilizare

Var.: panţấr s.m.