Definiție pentru PARADÍS în română:

PARADÍS

substantiv neutru

termen bisericesc
  • 1

    termen bisericesc
    Lăcaşul lui Dumnezeu, loc de supremă fericire, imaginat ca o grădină aflată în cer, unde au trăit Adam şi Eva până la săvârşirea păcatului originar şi în care ajung, după moarte, sufletele oamenilor fără păcate; rai, eden.

    1. 1.1figurat Loc plăcut, minunat, splendid. Privelişte încântătoare. Ceea ce desfată privirea sau sufletul. Fericire supremă.

Origine

Din fr. paradis, germ. Paradies.