Definiție pentru PARCÚRGE în română:

PARCÚRGE

verb tranzitiv

  • 1

    figurat A străbate un drum sau o distanţă (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt).

  • 2

    A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva.

    1. 2.1prin specializare A citi ceva în grabă şi superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc. prin specializare P. gener. a citi.

  • 3

    A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel.

Origine

Din fr. parcourir (după curge).

Utilizare

Var.: (înv.) parcurá vb. I