Definiție pentru PARTÉR în română:

PARTÉR

substantiv neutru

  • 1

    Parte a unei clădiri situată la nivelul solului (sau puţin deasupra lui); totalitatea încăperilor situate în această parte a clădirii.

  • 2

    Parte a unei săli de spectacole cuprinsă între scenă şi fundul sălii.

    1. 2.1 Totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii.

  • 3

    Parte dintr-o grădină sau dintr-un parc rezervată cultivării florilor sau a gazonului.

Origine

Din fr. parterre.