Definiție pentru PERMANÉNŢĂ în română:

PERMANÉNŢĂ

substantiv feminin

  • 1

    Stare, însuşire a unui lucru, a unei acţiuni, a unui fenomen care durează fără întrerupere; (calitate a) ceea ce este durabil, permanent; caracter permanent; durată lungă a anumitor lucruri, fenomene etc..

  • 2

    (Concr) Organ sau serviciu însărcinat în anumite instituţii sau întreprinderi cu asigurarea funcţionării permanente a unor secţii (de obicei a celor care lucrează cu publicul).

Origine

Din fr. permanence.