Definiție pentru PIÁN în română:

PIÁN

substantiv neutru

  • 1

    Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanţă aşezată pe trei picioare şi dintr-o serie de coarde metalice, care vibrează când sunt lovite de nişte ciocănele acţionate prin apăsarea unor clape; clavir, pianoforte.

  • 2

    Arta de a interpreta o compoziţie muzicală la un pian (1).

Origine

Din germ. Piano, fr. piano, it. piano[forte].

Utilizare

Var.: (rar) piáno s.n.