Definiție pentru PLACÁJ în română:

PLACÁJ

substantiv neutru

  • 1

    Semifabricat din lemn în formă de placă, realizat prin încleierea sub presiune a unui număr de obicei impar de foi de furnir suprapuse, folosit la fabricarea mobilelor, a ambalajelor, a ambarcaţiunlor etc..

    1. 1.1 Înveliş de piatră, de cărămidă, de sticlă, de lemn etc. cu care se acoperă unele elemente de construcţie sau unele obiecte spre a le proteja împotriva agenţilor externi sau spre a le înfrumuseţa aspectul.

  • 2

    Placare.

  • 3

    (La jocul de rugbi) Oprire din acţiune a unui jucător prin imobilizarea lui cu mâinile.

Origine

Din fr. placage, plaquage.