Definiție pentru PLĂCEÁ în română:

PLĂCEÁ

transitive and intransitive verb

  • 1

    (Cu subiectul logic în dativ) A agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat.

  • 2

    (Cu subiectul logic în dativ) A avea sau a trezi un sentiment de admiraţie, de plăcere, de iubire faţă de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi.

  • 3

    (Cu subiectul logic în dativ) A avea un sentiment de satisfacţie, de mulţumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac.

    1. 3.1 A-i conveni.

    2. 3.2 A vrea, a dori.

Origine

Lat. placere.