Definiție pentru PLAI în română:

PLAI

substantiv neutru

  • 1

    Partea mijlocie sau superioară a unui munte sau deal, slab înclinată, acoperită cu pajişti.

  • 2

    Drum (sau cărare) care face legătura între poala şi creasta unui munte; potecă.

  • 3

    Regiune, ţinut; (la pl.) meleaguri.

  • 4

    Subîmpărţire administrativă a judeţelor şi a ţinuturilor (de la munte) în sec. XV–XVIII, în Ţara Românească; plasă.

Origine

Et. nec.