Definiție pentru PLĂIÉŞ în română:

PLĂIÉŞ

substantiv masculin

  • 1

    (În Evul Mediu, în Ţara Românească) Locuitor de la graniţă însărcinat cu paza frontierei ţării în părţile de munte; grănicer, străjer.

  • 2

    Locuitor de la munte; muntean.

Origine

Plai + suf. -aş.