Definiție pentru PLANATÓR în română:

PLANATÓR

substantiv neutru

  • 1

    Piesă componentă a unei matriţe pentru tablă, în formă de placă sau de inel, rigidă sau elastică, care presează marginea tablei pentru a împiedica formarea cutelor în timpul prelucrării ei.

    1. 1.1 Ciocan cu o formă specială, folosit pentru a face plană suprafaţa unui obiect.

Origine

Plana + suf. -tor.