Definiție pentru PLANTÓN în română:

PLANTÓN

substantiv neutru

  • 1

    Serviciu de pază în interiorul cazărmilor sau al clădirilor militare, executat de ostaşi neînarmaţi.

    1. 1.1 Ostaş care execută un schimb în serviciul de pază de mai sus. P. gener. orice persoană care face de pază într-un loc.

Origine

Din fr. planton.