Definiție pentru PLEAN în română:

PLEAN

substantiv neutruPlural pleanuri

  • 1

    învechit, familiar Pradă (de război), captură; rechiziţie.

    1. 1.1 Jaf.

    2. 1.2 Grup de prizonieri, ceată de oameni robiţi.

Origine

Din sl.plĕn.