Definiție pentru PLÉBE în română:

PLÉBE

substantiv feminin

  • 1

    (În Roma antică) Categorie socială de oameni liberi lipsiţi de drepturi civile şi politice.

  • 2

    (În Evul Mediu) Pătura cea mai săracă a populaţiei orăşeneşti din apusul Europei, aflată în afara ierarhiei feudale şi care, alături de ţărănime, a avut un rol important în revoluţiile din sec. XVI–XVII.

  • 3

    livresc Pătură socială fără drepturi, asuprită şi exploatată; p. ext. mulţime, gloată.

    1. 3.1figurat Categorie socială declasată. Drojdia societăţii.

Origine

Din fr. plèbe, lat. plebs, -bis.