Definiție pentru PLENIPOTÉNŢĂ în română:

PLENIPOTÉNŢĂ

substantiv feminin

rar
  • 1

    rar Putere deplină, împuternicire dată cuiva pentru a acţiona într-o anumită chestiune (în special în probleme care interesează două state); (concr.) act prin care se dă o astfel de împuternicire.

Origine

Din it. plenipotenza.