Definiție pentru POCINÓG în română:

POCINÓG

substantiv neutru

  • 1

    Întâmplare rea, neplăcută; bucluc, belea; boroboaţă.

  • 2

    regional Început (de bun augur); saftea.

Origine

Din sl. počinŭkŭ.

Utilizare

Var.: pocinóc s.n.