Definiție pentru POLÁR în română:

POLÁR

  • 1

    Privitor la cei doi poli ai Pământului, de la poli, caracteristic polilor; din regiunea sau din zona polilor.

  • 2

    Privitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice.

    1. 2.1 Referitor la un corp sau la un mediu care prezintă polaritate.

  • 3

    Filosofie
    Care se află într-un raport de polaritate, care prezintă polaritate.

  • 4

    Locul geometric al punctelor conjugate armonic cu un punct dat în raport cu cele două puncte în care o dreaptă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează conica dată.

Origine

Din lat. polaris, it. polare, fr. polaire.