Definițiile principale ale POLÉI în Română

: POLÉI1POLEÍ2

POLÉI1

substantiv neutru

  • 1

    Strat subţire de gheaţă, continuu şi neted, care acoperă uneori porţiuni din suprafaţa solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber şi care este format prin îngheţarea apei provenite din ploaie sau din topirea zăpezii.

    1. 1.1figurat Strălucire, lustru, luciu.

  • 2

    1. 2.1regional Promoroacă, chiciură.

Origine

Din polei² (derivat regresiv).

Definițiile principale ale POLÉI în Română

: POLÉI1POLEÍ2

POLEÍ2

verb

  • 1

    tranzitiv A acoperi un obiect cu un strat subţire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumuseţării; a sufla cu aur sau cu argint.

    1. 1.1 A înveli într-o foiţă subţire de staniol, de hârtie colorată etc.

  • 2

    figurat tranzitiv şi reflexiv A străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie.

    1. 2.1tranzitiv A înfrumuseţa, a prezenta într-o lumină strălucitoare o situaţie, un aspect, o idee, o împrejurare etc.

Origine

Din sl. polijati.