Definiție pentru POTÍR în română:

POTÍR

substantiv neutruPlural potire

  • 1

    Cupă de metal (preţios) cu gura largă (şi cu marginile răsfrânte); p. ext. conţinutul acestei cupe.

    1. 1.1 Vas liturgic din metal în forma unui pahar sau a unei cupe cu picior, în care se păstrează cuminecătura.

  • 2

    (prin analogie) Floare cu petalele unite în formă de potir (1).

Origine

Din sl.potirĭ.