Definiție pentru POZITÍV în română:

POZITÍV

adjectiv

  • 1

    Care se întemeiază pe experienţă, pe fapte, pe realităţi; p. ext. care are un caracter de certitudine; cert, adevărat, real, sigur.

    1. 1.1 Care are o semnificaţie justă, valoare. Valoros. Demn de urmat, de imitat.

      • ‘Experienţă pozitivă’

  • 2

    (Despre oameni) Realist, cu spirit practic.

  • 3

    Care este mai mare decât zero sau egal cu zero; care se notează în scris cu semnul plus (+).

    • ‘Număr pozitiv’
    • ‘Temperatură pozitivă’
    1. 3.1 De acelaşi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obţinută prin frecarea unui baston de ebonită cu un postav.

    2. 3.2 Prin care iese curentul electric sau care se leagă de acest loc.

      • ‘Pol pozitiv’

  • 4

    (Despre analize medicale) Care confirmă prezenţa în organism a unui anumit agent patogen.

  • 5

    Logică
    (despre noţiuni, raţionamente) Care afirmă sau acordă în loc să nege ori să refuze.

  • 6

    Filosofie
    (în sens ontologic) Care subliniază aspectul real, dinamic sau determinant al existenţei.

  • 7

    Geografie
    (despre forme de relief) Care se ridică deasupra nivelului general al suprafeţei topografice.

Origine

Din fr. positif, lat. positivus.