Definiție pentru POZITIVÍSM în română:

POZITIVÍSM

substantiv neutru

  • 1

    (În general) Concepţie care recunoaşte ştiinţei monopolul cunoaşterii despre Univers; (în sens strict) filosofia lui A. Comte, care susţine că cea mai înaltă formă de cunoaştere este descrierea fenomenelor senzoriale.

    1. 1.1 Curent în ştiinţele juridice care combate orice tendinţă metafizică în drept, admiţând numai existenţa dreptului pozitiv, practic.

  • 2

    Interes exagerat pentru problemele practice.

Origine

Din fr. positivisme.