Definiție pentru PRÁCTIC în română:

PRÁCTIC

adjectiv

  • 1

    Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică şi se poate aplica în viaţă; care se bazează pe practică; concret, real.

    1. 1.1 Care corespunde necesităţilor de fiecare zi. Care este uşor de folosit, util, comod sau economicos.

  • 2

    (Despre oameni) Care ştie să se orienteze în viaţa de toate zilele, care ştie să aplice cunoştinţele la viaţa de toate zilele, care are simţul realităţii; p. ext. îndemânatic, destoinic, priceput.

Origine

Din fr. practique, lat. practicus.