Definiție pentru PRÉTOR în română:

PRÉTOR

substantiv masculin

  • 1

    Magistrat roman cu înalte atribuţii judiciare (şi care adesea guverna o provincie romană).

  • 2

    (În vechea armată) Persoană numită pe lângă marile unităţi militare, cu atribuţii în poliţia administrativă şi judiciară în timp de război.

  • 3

    (În vechea organizare administrativă a României) Reprezentant al conducerii centrale într-o plasă, având atribuţii administrative şi de poliţie.

Origine

Din lat. praetor, -oris.