Definiție pentru PRIÉTEN în română:

PRIÉTEN

substantiv neutru şi masculin

  • 1

    Persoană de care cineva este legat printr-o afecţiune deosebită, bazată pe încredere şi stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic.

    1. 1.1 Amant, iubit.

Origine

Din sl. prijatelĭ.

Utilizare

— Var.: (reg.) priétin, -ă s.m. şi f.