Definiție pentru PRIVILÉGIU în română:

PRIVILÉGIU

substantiv neutruPlural privilegii

  • 1

    Avantaj, scutire de obligaţii (către stat), drept sau distincţie socială care se acordă, în situaţii speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale ori, în feudalism, oraşelor şi mănăstirilor; (concr.) act prin care se acordă un avantaj, un drept, o distincţie etc..

    1. 1.1Științe Juridice
      Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalţi creditori, în virtutea creanţei sale.

    2. 1.2 Drept, avantaj, favoare. Împrejurare favorabilă pentru cineva.

Origine

Din fr.privilège, lat.privilegium.