Definiție pentru PRIVILÉGIU în română:

PRIVILÉGIU

substantiv neutru

  • 1

    Avantaj, scutire de obligaţii (către stat), drept sau distincţie socială care se acordă, în situaţii speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale ori, în feudalism, oraşelor şi mănăstirilor; (concr.) act prin care se acordă un avantaj, un drept, o distincţie etc..

    1. 1.1Științe Juridice
      prin specializare Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalţi creditori, în virtutea creanţei sale.

  • 2

    1. 2.1P. gener. Drept, avantaj, favoare. P. gener. Împrejurare favorabilă pentru cineva.

Origine

Din fr. privilège, lat. privilegium.