Definițiile principale ale PROBÁ în Română

: PROBÁ1PRÓBĂ2

PROBÁ1

verb tranzitiv

  • 1

    Folosit şi absol A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerinţe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălţăminte etc..

  • 2

    A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidenţă.

Origine

Din lat. probare.

Definițiile principale ale PROBÁ în Română

: PROBÁ1PRÓBĂ2

PRÓBĂ2

substantiv feminin

  • 1

    Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva.

  • 2

    Acţiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplineşte condiţiile cerute; încercare; verificare.

    1. 2.1prin specializare Încercare a unui obiect de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă se potriveşte.

    2. 2.2prin specializare Încercare a unei maşini, a unui aparat etc. (pentru a verifica buna lor funcţionare)

    3. 2.3 Fiecare dintre părţile, dintre etapele din care constă un examen. P. gener. examen.

    4. 2.4 Fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiţii mai mari.

  • 3

    Repetiţie (făcută în vederea unei reprezentaţii artistice).

    1. 3.1rar Număr dintr-un spectacol prezentat ca reclamă.

  • 4

    Verificare a exactităţii unei operaţii aritmetice.

  • 5

    Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte; eşantion, mostră.

    1. 5.1 Analiză medicală.

    2. 5.2 Observare a funcţiei unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic.

    3. 5.3Fotografie
      Copie pozitivă pe hârtie.

  • 6

    Pildă, exemplu, model.

Origine

Din lat. proba (cu sensuri după fr. preuve).