Definiție pentru PROCLÉT în română:

PROCLÉT

adjectiv

  • 1

    învechit; adesea substantivat Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios.

  • 2

    regional; adesea substantivat Ticălos, rău, păcătos, ipocrit.

  • 3

    regional Grozav, straşnic, cumplit.

Origine

Din bg. proklet.