Definiție pentru PROST în română:

PROST

  • 1

    (Om) lipsit de inteligenţă, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac.

    1. 1.1 (Om) care se încrede uşor. (om) naiv, credul.

  • 2

    învechit (Persoană) fără ştiinţă de carte; (om) neînvăţat, ignorant.

    1. 2.1 (Om) lipsit de rafinament. (om) simplu, neevoluat.

  • 3

    De condiţie socială modestă, din popor, de jos, de rând.

  • 4

    Obişnuit, comun.

    1. 4.1 De calitate inferioară, lipsit de valoare.

  • 5

    (Adesea adverbial) Care nu este aşa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcţional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător.

    1. 5.1 Stricat, incorect.

    2. 5.2 Neplăcut, nefavorabil, nenorocit.

    3. 5.3 Nefavorabil, rău.

    4. 5.4 Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc.

  • 6

    Dăunător; neprielnic.

Origine

Din sl. prostŭ.