Definiție pentru PÚNE în română:

PÚNE

verb

  • 1

    tranzitiv A aşeza, a instala, a plasa într-un loc.

    1. 1.1tranzitiv A întinde, a expune.

    2. 1.2reflexiv A se depune, a se aşterne.

      • ‘S-a pus zăpada’
      • ‘S-a pus o iarnă grea’

  • 2

    figurat a începe, a se ivi.

  • 3

    tranzitiv A aduce pe cineva într-o situaţie nouă neaşteptată, a face pe cineva să ajungă într-o anumită stare.

    • ‘L-a pus în inferioritate’
    1. 3.1 A aşeza, a numi pe cineva într-un rang, într-o demnitate, într-o slujbă. A determina, a fixa locul, ierarhia cuiva între mai mulţi.

  • 4

    tranzitiv şi reflexiv A (se) aşeza într-un anumit fel, într-o anumită poziţie.

    1. 4.1tranzitiv A atârna, a agăţa.

  • 5

    tranzitiv A face să stea într-un anumit loc, a aşeza la locul dinainte stabilit sau cel mai potrivit, a depune la locul lui, a plasa; p. ext. a aşeza într-un anumit loc faţă de alte obiecte de acelaşi fel, a aranja, a situa.

    1. 5.1 A planta, a sădi, a semăna.

  • 6

    tranzitiv şi reflexiv A(-şi) aşeza pe corp obiectele de îmbrăcăminte necesare; a (se) îmbrăca sau a (se) încălţa.

  • 7

    tranzitiv A depune valori băneşti (în păstrare, spre fructificare etc.); a investi valori băneşti.

  • 8

    tranzitiv A fixa, a stabili; orândui, a institui.

    • ‘A pune impozite’
    • ‘A pune un diagnostic’

  • 9

    reflexiv A se împotrivi, a sta împotrivă.

    • ‘Te pui pentru un fleac!’

  • 10

    reflexiv reciproc A se lua la întrecere, a se măsura sau a se compara cu cineva.

  • 11

    reflexiv A tăbărî asupra cuiva, a se repezi la cineva.

  • 12

    tranzitiv A face, a determina pe cineva să execute un lucru; a îndemna; a sili, a obliga.

    1. 12.1 A îmboldi. A asmuţi.

  • 13

    reflexiv A începe o acţiune, a se apuca (cu stăruinţă) de ceva.

Origine

Lat. ponere.