Definiție pentru PUPÍTRU în română:

PUPÍTRU

substantiv neutru

  • 1

    Obiect de mobilă având suprafaţa în plan înclinat şi pe care se pune (la înălţimea vederii) o carte, o partitură etc.; spec. bancă de şcoală cu faţa înclinată; p. restr. partea de deasupra a unei astfel de bănci.

Origine

Din fr. pupitre.