Definiție pentru PÚSTNIC în română:

PÚSTNIC

substantiv neutru şi masculin

  • 1

    Călugăr izolat de lume, care duce o viaţă aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit.

    1. 1.1figurat Persoană care duce o viaţă retrasă şi aspră.

Origine

Din sl. pustynĭnikŭ.

Utilizare

Var.: púsnic, -ă s.m. şi f.