Definiție pentru RADIOTÉHNIC în română:

RADIOTÉHNIC

substantiv femininFeminine -Ă, Feminine and Plural radiotehnici, Feminine and Plural -ce

  • 1

    Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicaţiile oscilaţiilor şi undelor electromagnetice de înaltă frecvenţă pentru transmiterea şi recepţionarea informaţiilor.

    1. 1.1 Tehnica fabricării aparatelor pentru radiocomunicaţii.

Origine

Din fr.radiotechnique.

Pronunție

RADIOTÉHNIC

/-di-o-/

adjectivFeminine -Ă, Plural radiotehnici, Feminine and Plural -ce

  • 1

    Care ţine de radiotehnică, privitor la radiotehnică.

Pronunție

RADIOTÉHNIC

/-di-o-/