Definiție pentru RÂND în română:

RÂND

substantiv neutru

  • 1

    Şir (drept, aliniat, ordonat) de lucruri sau de fiinţe.

    1. 1.1 Fiecare dintre şirurile orizontale de cuvinte formând o linie dreaptă într-un text scris sau tipărit.

    2. 1.2 Şir de obiecte suprapus altuia.

    3. 1.3rar Cat, etaj.

  • 2

    Locul cuvenit cuiva sau ocupat de cineva într-un şir sau în cadrul unei activităţi; momentul indicat pentru o activitate.

  • 3

    Cantitate, grup, număr care urmează după alte grupuri de acelaşi fel.

    1. 3.1 Grup de obiecte care formează un tot, o serie şi care se folosesc deodată.

    2. 3.2 Dată, oară.

  • 4

    Grup de persoane (sau de obiecte) care formează un tot omogen.

  • 5

    învechit Categorie socială.

  • 6

    Obicei, rânduială, fel (de a fi, de a trăi); rost.

Origine

Din sl. rendŭ.