Definiție pentru RĂTĂCÍ în română:

RĂTĂCÍ

verbrătăcesc

  • 1

    reflexiv A greşi drumul, direcţia, a nu mai şti unde se află.

    1. 1.1reflexiv A se pierde de cineva. reflexiv A se răzleţi.

    2. 1.2reflexiv intranzitiv A umbla de ici-colo căutând drumul, încercând să iasă la liman, să se orienteze, să ajungă la ţintă.

  • 2

    intranzitiv A pribegi, a hoinări, a colinda.

    1. 2.1intranzitiv reflexiv A se aşeza într-un loc străin. intranzitiv reflexiv A se aciua, a se pripăşi.

  • 3

    tranzitiv A nu mai şti unde a fost pus sau unde se găseşte cineva sau ceva; a pierde.

    1. 3.1tranzitiv reflexiv A ajunge, a se afla într-un loc unde nu se aştepta nimeni să se afle.

Origine

Din Lat. * erraticire (=*erraticare < erraticus).