Definiție pentru REGÍSTRU în română:

REGÍSTRU

substantiv neutruPlural registre

  • 1

    Condică, caiet, sistem de fişe etc. în care se înregistrează diferite date şi acte cu caracter administrativ, comercial etc..

  • 2

    Sertar sau clapă de oţel, de fontă, de material ceramic etc., care serveşte la reglarea tirajului sau la închiderea canalelor de fum de la căldările de abur sau de la cuptoarele industriale.

  • 3

    Arhitectură
    Suprafaţă cuprinsă între două profiluri orizontale de-a lungul unei faţade.

    1. 3.1 Fiecare dintre zonele în care este împărţită o suprafaţă decorativă.

  • 4

    Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele feţe ale hârtiei.

  • 5

    Dispozitiv utilizat în centralele telefonice automate la înregistrarea automată a numărului telefonului chemat.

  • 6

    Întinderea scării muzicale a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos şi nota cea mai de sus pe care le poate emite instrumentul sau vocea respectivă, fără schimbarea timbrului.

    1. 6.1 Grupul tuburilor sau butoanelor de acelaşi timbru ale unui instrument muzical.

  • 7

    Informatică
    Dispozitiv folosit în calculatoarele electronice, destinat păstrării temporare a informaţiei.

Origine

Din fr.régistre, it.registro, germ.Register.