Definiție pentru REPÁUS în română:

REPÁUS

substantiv neutru

  • 1

    Stare în care orice funcţie sau activitate este temporar întreruptă şi care are rolul de a reface capacitatea de muncă a organismului; odihnă, inactivitate.

    1. 1.1 Suspendare temporară a unei activităţi, având rolul de a restabili capacitatea de muncă a unui organ sau a întregului organism.

  • 2

    figurat Stare a unui corp ale cărui puncte nu îşi modifică poziţia în raport cu un sistem de referinţă.

  • 3

    Filosofie
    Moment integrant al mişcării, având în raport cu acesta un caracter relativ şi condiţionând stabilirea relativă a lucrurilor.

Origine

Din Lat. * repausum.

Utilizare

— Var.: repáos s.n.