Definiție pentru RETĂBĂCÍRE în română:

RETĂBĂCÍRE

substantiv feminin

  • 1

    Operaţie care se efectuează după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, şi care constă în tensionarea pieilor în soluţii concentrate de tananţi pentru umplerea spaţiilor goale dintre fibre.

Origine

Pref. re- + tăbăcire.