Definiție pentru RETICÉNŢĂ în română:

RETICÉNŢĂ

substantiv femininFeminine and Plural reticenţe

  • 1

    Omisiune voită, trecere sub tăcere a unui lucru care trebuie spus; reţinere, rezervă într-o anumită chestiune.

    1. 1.1 Figură retorică prin care vorbitorul, întrerupându-şi brusc expunerea, lasă totuşi să se înţeleagă lucrurile trecute sub tăcere.

Origine

Din fr.réticence, lat.reticentia.