Definiție pentru ROB în română:

ROB

substantiv neutru şi masculin

  • 1

    (În Evul Mediu, în Ţările Române) Om aflat în dependenţă totală faţă de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî.

    1. 1.1 Om care munceşte din greu.

    2. 1.2 Persoană luată în captivitate (şi folosită la munci grele) Captiv.

    3. 1.3 Deţinut, întemniţat.

    4. 1.4figurat Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva.

    5. 1.5 Calificativ atribuit omului care se ridică la slava divină prin suferinţă.

  • 2

    Om aflat în relaţii social-politice de subjugare, de aservire.

  • 3

    figurat Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleşitoare, de o obligaţie.

Origine

Din sl. robŭ.