Definiție pentru ROST în română:

ROST

substantiv neutru

  • 1

    Sens, înţeles, tâlc; scop, menire, justificare, motivare.

    1. 1.1 Atribuţie, rol, misiune, sarcină.

  • 2

    Mod de a-şi organiza viaţa; stare, situaţie socială, materială, familială; p. ext. gospodărie.

  • 3

    Mod, fel de orgnizare a unei activităţi; ordine după care se desfăşoară o acţiune; plan de desfăşurare, de executare a ceva.

    1. 3.1 Ordine stabilă, stare de lucruri. Rânduială.

  • 4

    Spaţiu în formă de unghi, format la războiul de ţesut între firele de urzeală ridicate de iţe şi cele rămase jos, prin care se trece suveica cu firul de bătătură.

  • 5

    Spaţiu îngust lăsat între două construcţii alăturate sau între două părţi ale unei construcţii, pentru a permite mişcarea lor relativă sub acţiunea forţelor interioare sau a variaţiilor de temperatură.

    • ‘Rost de etanşare’
    • ‘Rost de lucru’
    1. 5.1 Jgheab săpat în lemn, pe care alunecă o ferestruică, o uşă, un capac.

  • 6

    învechit Gură.

    1. 6.1învechit Facultatea de a vorbi.

  • 7

    livresc grai, vorbire.

Origine

Lat. rostrum.