Definiție pentru ŞANTÁJ în română:

ŞANTÁJ

substantiv neutru

Științe Juridice
  • 1

    Științe Juridice
    Infracţiune care constă în fapta de a constrânge o persoană, prin violenţă sau prin ameninţare, să dea, să facă, să nu facă ori să sufere ceva, cu scopul de a dobândi un folos pentru sine ori pentru altul.

    1. 1.1 Mijloc întrebuinţat în acest scop.

Origine

Din fr. chantage.