Definițiile principale ale SAU în Română

: SAU1SĂU2

SAU1

conjuncţie

  • 1

    (Cu funcţie disjunctivă) Ori, fie.

    1. 1.1

      • ‘Plânge sau râde?’
      • ‘Sunt sau nu sunt?’

    2. 1.2

      • ‘Doriţi cafea sau ceai?’
      • ‘Sau luni, sau miercuri’
      • ‘Pentru a da la rindea se întrebuinţează sau rindeaua sau cioplitorul sau gealăul’

  • 2

    (Cu funcţie explicativă) Adică, cu alte cuvinte.

    • ‘Adunarea, sau soborul întregii ţări’

  • 3

    (Cu funcţie copulativă) Precum, şi.

    • ‘Nisipul se găseşte pe fundul râurilor, lacurilor sau mărilor’

  • 4

    (În propoziţii interogative, cu funcţie concluzivă, atenuată de o nuanţă de îndoială) Nu cumva? oare? poate?.

    • ‘De ce nu scrii? Sau n-ai timp?’

Origine

Să + au ¹.

Definițiile principale ale SAU în Română

: SAU1SĂU2

SĂU2

  • 1

    • ‘Costumul meu se aseamănă cu al său’

  • 2

    Care aparţine persoanei despre care se vorbeşte sau de care această persoană este legată printr-o relaţie de proprietate.

    • ‘Cartea sa’

  • 3

    (La m. pl.) Familia, rudele, prietenii etc. persoanei despre care se vorbeşte; (la m. sg.) soţul persoanei despre care se vorbeşte.

    • ‘Au venit ai săi la mine’

  • 4

    Care arată o dependenţă, o filiaţie, o înrudire etc. cu persoana despre care se vorbeşte.

    • ‘Sora sa’

  • 5

    La f. pl Treburile, preocupările, obiceiurile, spusele persoanei despre care se vorbeşte.

    • ‘Dintr-ale sale nu-l poate scoate nimeni’

  • 6

    Care este spus, făcut, suportat etc. de cel despre care se vorbeşte.

    • ‘Durerea sa’

Origine

Din Lat. * seus, *sa (= suus, sua).

Utilizare

Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale” când este pronume, când stă, ca adjectiv, pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt