Definiție pentru SCẤNCET în română:

SCẤNCET

substantiv neutru

  • 1

    Plâns înăbuşit, slab şi întretăiat (specific copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit.

    1. 1.1 Vaiet (de păsări, de animale) Scheunat.

Origine

Scânci + suf. -et.