Definiție pentru SERVÍCIU în română:

SERVÍCIU

substantiv neutru

  • 1

    Acţiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva.

    1. 1.1 Faptă, acţiune care serveşte, avantajează pe cineva. Îndatorire, obligaţie.

  • 2

    Ocupaţie pe care o are cineva în calitate de angajat; slujbă.

    1. 2.1 Îndatorire care revine cuiva în calitate de angajat. Îndeplinirea acestei îndatoriri.

    2. 2.2 Funcţie.

      • ‘Serviciu de casier’

  • 3

    Subdiviziune, fără personalitate juridică, a unei întreprinderi sau instituţii; p. ext. colectivul de muncă corespunzător.

  • 4

    Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinaţie specială.

    • ‘Serviciu de cafea’

  • 5

    Mulţime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic.

  • 6

    (Sport) Punere în joc a mingii.

Origine

Din fr. service, lat. servitium.