Definiție pentru SERVITÚTE în română:

SERVITÚTE

substantiv feminin

  • 1

    (În Evul Mediu) Stare de dependenţă, de aservire faţă de stăpânul feudal; robie, servitudine.

    1. 1.1 Obligaţie, constrângere.

  • 2

    Științe Juridice
    Sarcină care grevează un imobil, denumit fond aservit, în favoarea altuia, denumit fond dominant, şi care ia naştere prin voinţa proprietarilor celor două fonduri.

Origine

Din lat. servitus, -utis.